Așa cum pragul casei este un element de legatură între interior și exterior, pergola este și ea o formă de a uni cele două spații. Fiindcă lotul disponibil a fost unul îngust am încercat să profităm pe cât mai mult posibil de lățimea acestuia prin combinarea câtorva aspecte: spații interioare ce se pot deschide într-un open space, ferestre mari și plasarea optimă a pergolelor, obținând astfel un spațiu comun, fluid, unde interiorul este extins către exterior iar elementele naturale sunt aduse mai aproape de spațiul locuibil.

Sunt astfel create trei zone: cea de intrare care prelungește pragul casei direcționând accesul, zona laterală care extinde spațiul interior, și zona intimă care unește cele două construcții și face legătura cu restul curții.

Locuința este orientată către Sud-Vest pentru a lumina cât mai mult spațiile interioare relativ mici, iar zona exterioară de loisir este plasată la umbra casei, deschisă spre grădină și ferită de freamătul străzii. În acest sens forma clădirilor nu a urmat doar funcțiunea ci și contextul orientării cardinale și limitările impuse de lot.